CONCUPISCÉNȚĂ s. f. Înclinare către plăceri senzuale, trupești; luxură. – Din fr. concupiscence, it. concupiscenza. (Sursa: DEX '98 )

CONCUPISCÉNȚĂ f. Atracție puternică spre plăcerile trupești. /<fr. concupiscence, lat. concupiscentia (Sursa: NODEX )

CONCUPISCÉNȚĂ s.f. Înclinare către plăceri senzuale, trupești; senzualitate. [Cf. lat. concupiscentia, fr. concupiscence, it. concupiscenza]. (Sursa: DN )

CONCUPISCÉNȚĂ s. f. înclinare către plăceri senzuale, trupești; luxură. (< fr. concupiscence, lat. concupiscentia) (Sursa: MDN )

CONCUPISCÉNȚĂ s. (livr.) luxură. (~ unei per-soane.) (Sursa: Sinonime )

concupiscénță s. f., g.-d. art. concupiscénței (Sursa: Ortografic )

concupiscénță f., pl. e (lat. concupiscentia. V. cupiditate). Poftă (sensuală). (Sursa: Scriban )