|
CONCURÁ vb. I. 1. intr. A participa la o competiție, la un concurs. 2. intr. A tinde spre același rezultat. 3. intr., refl., tr. A(-și) face concurență în comerț. [P.i., 3,6 -ură, -ează. / < lat. concurrere, cf. fr. concourir, concurrencer]. (Sursa: DN )
CONCURÁ vb. I. intr. 1. a participa la un concurs. 2. a tinde spre același rezultat. II. intr., refl., tr. a(-și) face concurență în comerț. (< fr. concourir, lat. concurrere) (Sursa: MDN )
concurá vb. (a tinde spre), ind. prez. 3 sg. și pl. concúră; conj. prez. 3 sg. și pl. concúre; (a participa la un concurs, a face concurență) ind. prez. 1 sg. concuréz, 3 sg. și pl. concureáză; conj. prez. 3 sg. și pl. concuréze (Sursa: Ortografic )
concúr și -éz, a -á v. intr. (lat. concúrrere, d. con-, împreună, și cúrrere, a alerga. Fr. concourir, intr., și concurrencer, tr. V. curg, curs, curent, discurs, recurs). Cooperez: a concura la succesu uneĭ afacerĭ. Îs în concurență, mă ĭaŭ la întrecere: a concura pentru un loc, pentru un premiŭ. V. tr. Com. Caut să întrec pe cineva vînzînd maĭ mult: nu-l poate concura nimenĭ. (Sursa: Scriban )
| concura (1 concur) verb | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | | (a) concura | concurare | concurat | concurând | singular | plural | | concură | concurați | | | numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | | singular | I (eu) | concur | (să) concur | concuram | concurai | concurasem | | a II-a (tu) | concuri | (să) concuri | concurai | concurași | concuraseși | | a III-a (el, ea) | concură | (să) concure | concura | concură | concurase | | plural | I (noi) | concurăm | (să) concurăm | concuram | concurarăm | concuraserăm, concurasem* | | a II-a (voi) | concurați | (să) concurați | concurați | concurarăți | concuraserăți, concuraseți* | | a III-a (ei, ele) | concură | (să) concure | concurau | concurară | concuraseră | * Formă nerecomandată | concura (1 concurez) verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | | (a) concura | concurare | concurat | concurând | singular | plural | | concurează | concurați | | | numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | | singular | I (eu) | concurez | (să) concurez | concuram | concurai | concurasem | | a II-a (tu) | concurezi | (să) concurezi | concurai | concurași | concuraseși | | a III-a (el, ea) | concurează | (să) concureze | concura | concură | concurase | | plural | I (noi) | concurăm | (să) concurăm | concuram | concurarăm | concuraserăm, concurasem* | | a II-a (voi) | concurați | (să) concurați | concurați | concurarăți | concuraserăți, concuraseți* | | a III-a (ei, ele) | concurează | (să) concureze | concurau | concurară | concuraseră | * Formă nerecomandată |