CONFORMÁ, conformez, vb. I. Refl. A se pune de acord cu..., a se potrivi, a se adapta la... ♦ A se supune unui ordin, unei legi etc. – Din fr. conformer, lat. conformare. (Sursa: DEX '98 )

A CONFORMÁ ~éz tranz. A face să se conformeze; a adapta; a aclimatiza; a acomoda. /<fr. conformer, lat. conformare (Sursa: NODEX )

A SE CONFORMÁ mă ~éz intranz. 1) A deveni conform; a ajunge în stare de armonie. 2) A se supune din proprie inițiativă (unor dispoziții sau prescripții). /<fr. conformer, lat. conformare (Sursa: NODEX )

CONFORMÁ vb. I. refl. 1. A se potrivi cu..., a se pune de acord cu..., a se adapta la... 2. A se supune (unei legi, unui ordin etc.). [< fr. conformer, cf. it., lat. conformare]. (Sursa: DN )

CONFORMÁ vb. refl. 1. a se pune de acord (cu), a se adapta (la). 2. a se supune unui ordin, unei legi etc. (< fr. conformer, lat. conformare) (Sursa: MDN )

CONFORMÁ vb. a asculta, a se supune, a urma. (Se ~ ordinelor primite.) (Sursa: Sinonime )

conformá vb., ind. prez. 1 sg. conforméz, 3 sg. și pl. conformeáză (Sursa: Ortografic )

2) confórm și -éz v. tr. Pun în acord cu, fac conform cu, potrivesc cu. V. refl. Mă supun, mă acomodez: a te conforma împrejurărilor. (Sursa: Scriban )

Declinări/Conjugări
conforma   verb infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) conforma conformare conformat conformând singular plural
conformea conformați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) conformez (să) conformez conformam conformai conformasem
a II-a (tu) conformezi (să) conformezi conformai conformași conformaseși
a III-a (el, ea) conformea (să) conformeze conforma conformă conformase
plural I (noi) conformăm (să) conformăm conformam conformarăm conformaserăm, conformasem*
a II-a (voi) conformați (să) conformați conformați conformarăți conformaserăți, conformaseți*
a III-a (ei, ele) conformea (să) conformeze conformau conforma conformaseră
* Formă nerecomandată