CONJUNCTÚRĂ, conjuncturi, s. f. Totalitatea factorilor de ordin obiectiv și subiectiv, de condiții și de împrejurări care exercită o influență asupra evoluției unui fenomen sau asupra unei situații la un moment dat, într-un anumit sector de activitate; concurs de împrejurări. ♦ Totalitatea trăsăturilor care caracterizează un anumit moment al dezvoltării economice. – Din fr. conjoncture. (Sursa: DEX '98 )

CONJUNCTÚRĂ s.f. Totalitatea condițiilor, a împrejurărilor care influențează asupra unui fenomen sau asupra unei situații; ocazie, situație, stare de lucruri într-un moment dat; concurs de împrejurări. [Cf. fr. conjoncture]. (Sursa: DN )

CONJUNCTÚRĂ s. f. totalitatea condițiilor, a împrejurărilor care influențează un fenomen sau o situație; ocazie, situație, stare de lucruri într-un moment dat; concurs de împrejurări. (după fr. conjoncture) (Sursa: MDN )

CONJUNCTÚRĂ s. 1. v. situație. 2. v. vremuri. (Sursa: Sinonime )

conjunctúră (concurs de împrejurări) s. f. (sil. -junc-), g.-d. art. conjunctúrii; pl. conjunctúri (Sursa: Ortografic )

conjunctúră f., pl. ĭ (fr. conjoncture, it. congiuntura, d. lat. cum, cu, și junctura, legătură). Concurs (legătură, întîlnire) de împrejurărĭ, ocurență. Ocaziune. (Sursa: Scriban )

CONJUNCTÚRĂ ~i f. Concurs de împrejurări în care se produce un fenomen; condiție; circumstanță; context. [G.-D. con-juncturii] /<fr. conjoncture (Sursa: NODEX )