|
CONSIDERÁRE s. f. Acțiunea de a (se) considera și rezultatul ei; studiu, examinare, considerație. – V. considera. (Sursa: DEX '98 )
CONSIDERÁRE s.f. Acțiunea de a considera și rezultatul ei; considerație. [< considera]. (Sursa: DN )
consideráre s. f., g.-d. art. considerării (Sursa: Ortografic )
| considera verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | | (a) considera | considerare | considerat | considerând | singular | plural | | consideră | considerați | | | numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | | singular | I (eu) | consider | (să) consider | consideram | considerai | considerasem | | a II-a (tu) | consideri | (să) consideri | considerai | considerași | consideraseși | | a III-a (el, ea) | consideră | (să) considere | considera | consideră | considerase | | plural | I (noi) | considerăm | (să) considerăm | consideram | considerarăm | consideraserăm, considerasem* | | a II-a (voi) | considerați | (să) considerați | considerați | considerarăți | consideraserăți, consideraseți* | | a III-a (ei, ele) | consideră | (să) considere | considerau | considerară | consideraseră | * Formă nerecomandată | considerare substantiv feminin | nearticulat | articulat | | nominativ-acuzativ | singular | considerare | considerarea | | plural | considerări | considerările | | genitiv-dativ | singular | considerări | considerării | | plural | considerări | considerărilor | | vocativ | singular | considerare, considerareo | | plural | considerărilor | |