|
CONSTERNÁT, -Ă, consternați, -te, adj. Cuprins de consternare, stupefiat. – V. consterna. (Sursa: DEX '98 )
CONSTERNÁT, -Ă adj. Înmărmurit, încremenit (de indignare, de spaimă, de durere). [Cf. fr. consterné]. (Sursa: DN )
CONSTERNÁT adj. v. uimit. (Sursa: Sinonime )
| consterna verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | | (a) consterna | consternare | consternat | consternând | singular | plural | | consternează | consternați | | | numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | | singular | I (eu) | consternez | (să) consternez | consternam | consternai | consternasem | | a II-a (tu) | consternezi | (să) consternezi | consternai | consternași | consternaseși | | a III-a (el, ea) | consternează | (să) consterneze | consterna | consternă | consternase | | plural | I (noi) | consternăm | (să) consternăm | consternam | consternarăm | consternaserăm, consternasem* | | a II-a (voi) | consternați | (să) consternați | consternați | consternarăți | consternaserăți, consternaseți* | | a III-a (ei, ele) | consternează | (să) consterneze | consternau | consternară | consternaseră | * Formă nerecomandată | consternat adjectiv | masculin | feminin | | nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | | nominativ-acuzativ | singular | consternat | consternatul | consternată | consternata | | plural | consternați | consternații | consternate | consternatele | | genitiv-dativ | singular | consternat | consternatului | consternate | consternatei | | plural | consternați | consternaților | consternate | consternatelor | | vocativ | singular | — | — | | plural | — | — | |