|
CONSULTÁRE, consultări, s. f. Acțiunea de a (se) consulta și rezultatul ei; solicitare a unui aviz, ascultare a unei păreri; întrebare, cercetare. – V. consulta. (Sursa: DEX '98 )
CONSULTÁRE s.f. Acțiunea de a consulta și rezultatul ei; întrebare, cercetare; ascultarea unei păreri, solicitarea unui aviz. [< consulta]. (Sursa: DN )
CONSULTÁRE s. 1. cercetare. (~ catalogului.) 2. (MED.) examinare. (~ pacienților.) (Sursa: Sinonime )
consultáre s. f., g.-d. art. consultării; pl. consultări (Sursa: Ortografic )
| consulta verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | | (a) consulta | consultare | consultat | consultând | singular | plural | | consultă | consultați | | | numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | | singular | I (eu) | consult | (să) consult | consultam | consultai | consultasem | | a II-a (tu) | consulți | (să) consulți | consultai | consultași | consultaseși | | a III-a (el, ea) | consultă | (să) consulte | consulta | consultă | consultase | | plural | I (noi) | consultăm | (să) consultăm | consultam | consultarăm | consultaserăm, consultasem* | | a II-a (voi) | consultați | (să) consultați | consultați | consultarăți | consultaserăți, consultaseți* | | a III-a (ei, ele) | consultă | (să) consulte | consultau | consultară | consultaseră | * Formă nerecomandată | consultare substantiv feminin | nearticulat | articulat | | nominativ-acuzativ | singular | consultare | consultarea | | plural | consultări | consultările | | genitiv-dativ | singular | consultări | consultării | | plural | consultări | consultărilor | | vocativ | singular | consultare, consultareo | | plural | consultărilor | |