CONTÓR, contoare, s. n. Aparat de măsurat cantitatea consumată de apă, de energie electrică, de gaze etc. într-un anumit timp; ceas (3). – Din fr. comptoir, germ. Kontor. (Sursa: DEX '98 )

CONTÓR ~oáre n. Aparat care măsoară și indică cantitatea de energie electrică, de apă sau de gaze, consumată într-un interval de timp. /<fr. comptoir, germ. Kontor (Sursa: NODEX )

CONTÓR s.n. Aparat care înregistrează cantitatea de apă, de energie electrică etc. consumată într-un anumit interval de timp. [Pl. -oare (s.m.) -ori. / < fr. compteur]. (Sursa: DN )

CONTÓR s. n. denumire dată unor aparate ori instrumente care măsoară, prin însumare sau înregistrare, elemente, operații sau semnale de aceeași natură. ◊ aparat care înregistrează consumul de apă, de gaze, de energie electrică etc. ♦ ~ de particule = detector de particule emise de un corp radioactiv. (după fr. compteur, germ. Kontor) (Sursa: MDN )

CONTÓR s. 1. (TEHN.) ceas. 2. contor de apă v. apometru. (Sursa: Sinonime )

contór (aparat) s. n., pl. contoáre (Sursa: Ortografic )

contór n., pl. oare (fr. compteur, d. compter, a număra. V. cont). Aparat de măsurat distanțele, apa, gazu consumat ș. a. – Curat rom. măsurător, numărător. (Sursa: Scriban )