CONTÓR (după fr. compteur) s. n. Instrument care măsoară, prin însumare sau integrare, numărul elementelor unei mulțimi de obiecte sau de fenomene, energia electrică absorbită, cantitatea de fluid scursă etc. într-un interval de timp dat. ◊ C. electric = contor care măsoară și înregistrează energia electrică absorbită de un receptor sau, în cazul circuitelor de curent continuu, sarcina electrică. ◊ C. de apă = apometru. ◊ C. de particule = dispozitiv pentru înregistrarea și numărarea particulelor elementare existente într-un mediu. ◊ C. Cerenkov = c. folosit pentru înregistrarea particulelor foarte rapide și determinarea energiei acestora, al cărui principiu de funcționare se bazează pe efectul Cerenkov. ◊ C. Geiger-Müller = c. utilizat pentru înregistrarea radiațiilor beta sau gama. (Sursa: DE )

Declinări/Conjugări
contor (pl. contoare)   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular contor contorul
plural contoare contoarele
genitiv-dativ singular contor contorului
plural contoare contoarelor
vocativ singular
plural

contor (pl. contori)   substantiv masculin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular contor contorul
plural contori contorii
genitiv-dativ singular contor contorului
plural contori contorilor
vocativ singular
plural

contor
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.