CONTRÁRIU, -IE adj., s. n. v. contrar. (Sursa: DEX '98 )

CONTRÁRIU s.n. Fiecare dintre cele două laturi, însușiri sau tendințe interne ale obiectelor și proceselor opuse unele altora. // adj. v. contrar. [< lat. contrarius, cf. it. contrario]. (Sursa: DN )

CONTRÁRIU s. n. fiecare dintre cele două laturi, însușiri sau tendințe interne ale obiectelor, fenomenelor și proceselor opuse unele altora. (< lat. contrarius) (Sursa: MDN )

contráriu (fil.) s. n. [-riu pron. -rĩu], art. contráriul; pl. contrárii, art. contráriile (sil. -ri-i) (Sursa: Ortografic )

contrár, -ă și contráriŭ, -ie adj. (lat. contrarius). Opus, în potrivă [!]: albu e contrar negruluĭ. Vătămător: seceta e contrară semănăturilor. Defavorabil: vînt contrar. Adv. În mod contrar. (Sursa: Scriban )