CÓNTRĂ, contre, s. f. Lovitură de răspuns promptă a unui sportiv după un atac lansat de adversarul său (la box, scrimă, judo, lupte etc.). – Din fr. contre. (Sursa: DEX '98 )

CÓNTRĂ s.f. Lovitură de răspuns, promptă, la box, scrimă, lupte, judo, pe atacul adversarului sau imediat după acesta. ♦ Acțiunea de a contra la bridge. [< fr. contra]. (Sursa: DN )

CÓNTRĂ s. f. lovitură de răspuns, promptă, pe atacul adversarului, la box, scrimă, lupte, judo. ◊ acțiunea de a contra la bridge. (< fr. contre) (Sursa: MDN )

cóntră s. f., g.-d. art. cóntrei; pl. cóntre (Sursa: Ortografic )

CONTRÁ3, contrez, vb. I. Tranz. 1. A contrazice. 2. (La box, scrimă, lupte, judo) A da o contră. 3. (La bridge) A se opune, a cere o amendă dublă. – Din fr. contrer. (Sursa: DEX '98 )

A CONTRÁ ~éz 1. tranz. 1) (persoane) A întrerupe, exprimând o opinie contrară; a contrazice. 2) sport (adversari) A supune unei contre. 2. intranz. (la bridge) A se opune, cerând o amendă dublă. /<fr. contrer (Sursa: NODEX )

A SE CONTRÁ mă ~éz intranz. (despre adepții unor opinii, teze etc.) A discuta în contradictoriu (cu cineva); a se contrazice. /<fr. contrer (Sursa: NODEX )

CÓNTRĂ ~e f. (la box, scrimă, luptă etc.) Lovitură de răspuns a unui sportiv, realizată fulgerător pentru a anihila inițiativa adversarului. /<fr. contre (Sursa: NODEX )

CONTRÁ vb. I. tr. 1. A contrazice. 2. (La box, scrimă, lupte, judo) A da o contră. ♦ (La bridge) A se opune, a cere o amendă dublă. [< fr. contrer]. (Sursa: DN )

CONTRÁ3 vb. tr. 1. a contrazice, a riposta. 2. (box, scrimă, lupte, judo) a da o contră. ◊ (bridge) a se opune, a cere o amendă dublă. (< fr. contrer) (Sursa: MDN )

CONTRÁ vb. v. contrazice. (Sursa: Sinonime )

contrá vb., ind. prez. 1 sg. contréz, 3 sg. și pl. contreáză (Sursa: Ortografic )

din cóntra/din cóntră loc. adv. (Sursa: Ortografic )

în cóntra prep. (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări
contra (vb.)   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) contra contrare contrat contrând singular plural
contrea contrați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) contrez (să) contrez contram contrai contrasem
a II-a (tu) contrezi (să) contrezi contrai contrași contraseși
a III-a (el, ea) contrea (să) contreze contra contră contrase
plural I (noi) contrăm (să) contrăm contram contrarăm contraserăm, contrasem*
a II-a (voi) contrați (să) contrați contrați contrarăți contraserăți, contraseți*
a III-a (ei, ele) contrea (să) contreze contrau contra contraseră
* Formă nerecomandată

contră   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular contră contra
plural contre contrele
genitiv-dativ singular contre contrei
plural contre contrelor
vocativ singular contră, contro
plural contrelor