CONVALESCÉNȚĂ s. f. Perioadă de tranziție prin care trece un bolnav după vindecare pînă la însănătoșirea deplină; întremare. – Din fr. convalescence, lat. convalescentia. (Sursa: DEX '98 )

CONVALESCÉNȚĂ f. Perioadă de tran-ziție între starea activă și revenirea la sănătate. Bolnav în ~. A intra în ~. [G.-D. con-valescenței] /<fr. convalescence, lat. convalescentia (Sursa: NODEX )

CONVALESCÉNȚĂ s.f. Perioada de tranziție între momentul vindecării și însănătoșirea deplină; întremare. [Cf. fr. convalescence, lat. convalescentia]. (Sursa: DN )

CONVALESCÉNȚĂ s. f. perioadă de tranziție între momentul vindecării unei boli și însănătoșirea deplină. (< fr. convalescence, lat. convalescentia) (Sursa: MDN )

CONVALESCÉNȚĂ s. (MED.) (înv.) reconvalescen-ță. (Bolnav aflat în ~.) (Sursa: Sinonime )

convalescénță s. f., g.-d. art. convalescénței (Sursa: Ortografic )

convalescénță f., pl. e (lat. convalescentia). Starea celuĭ care se scoală după boală. (Sursa: Scriban )