CONVÉX, -Ă, convecși, -xe, adj. Care are suprafața rotunjită și bombată, care prezintă o proeminență. – Din fr. convexe, lat. convexus. (Sursa: DEX '98 )

CONVÉX ~xă (~cși, ~xe) Care este curbat în afară; bombat. ◊ Lentilă ~xă lentilă care împrăștie razele. /<fr. convexe, lat. convexus (Sursa: NODEX )

CONVÉX, -Ă adj. Curbat, bombat în afară. [Pl. -ecși, -exe. / < fr. convexe, cf. lat. convexus]. (Sursa: DN )

CONVÉX, -Ă adj. curbat, bombat în afară. (< fr. convexe, lat. convexus) (Sursa: MDN )

CONVÉX adj. bombat. (Lentilă ~.) (Sursa: Sinonime )

Convex ≠ concav (Sursa: Antonime )

convéx adj. m., pl. convécși; f. sg. convéxă, pl. convéxe (Sursa: Ortografic )

convéx, -ă adj., pl. cșĭ, xe (lat. convexus. V. vexez). Bulbucat, bombat: lentile convexe. V. concav. (Sursa: Scriban )

CONVÉX, -Ă (‹ fr., lat.) adj. 1. Care prezintă o proeminență. 2. (MAT.; despre un arc de curbă în raport cu un punct exterior) Ale cărui coarde sînt situate, toate, în întregime pe partea opusă punctului dat; (despre o curbă închisă) care este situată, în întregime, pe aceeași parte a oricărei tangente a sa. ◊ Mulțime c. (de puncte din plan sau din spațiu) = mulțime care are proprietatea că, o dată cu fiecare două puncte, conține întregul segment ce le unește. (Sursa: DE )

Declinări/Conjugări
convex   adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular convex convexul conve convexa
plural convecși convecșii convexe convexele
genitiv-dativ singular convex convexului convexe convexei
plural convecși convecșilor convexe convexelor
vocativ singular
plural