|
CONVÍNS, -Ă, convinși, -se, adj. Care a dobândit o convingere, care are convingerea că...; încredințat; ferm, hotărât. – V. convinge. (Sursa: DEX '98 )
CONVÍNS ~să (~și, ~se) 1) v. A CONVINGE. 2) Care are convingeri nestrămutate; încredințat. Celibatar ~. /v. a convinge (Sursa: NODEX )
CONVÍNS adj. 1. v. răspicat. 2. încredințat, sigur. (Era ~ că îl va înțelege.) (Sursa: Sinonime )
convíng, -víns a -vínge v. tr. (lat. convincere, fr. convaincre. V. înving). Fac pe cineva să creadă ce spun eŭ. V. refl. Mă asigur, mă încredințez. (Sursa: Scriban )
convíns, -ă adj. Pătruns de o ideĭe: conservator convins. (Sursa: Scriban )
| convinge verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | | (a) convinge | convingere | convins | convingând | singular | plural | | convinge | convingeți, convingeți- | | | numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | | singular | I (eu) | conving | (să) conving | convingeam | convinsei | convinsesem | | a II-a (tu) | convingi | (să) convingi | convingeai | convinseși | convinseseși | | a III-a (el, ea) | convinge | (să) convingă | convingea | convinse | convinsese | | plural | I (noi) | convingem | (să) convingem | convingeam | convinserăm | convinseserăm, convinsesem* | | a II-a (voi) | convingeți | (să) convingeți | convingeați | convinserăți | convinseserăți, convinseseți* | | a III-a (ei, ele) | conving | (să) convingă | convingeau | convinseră | convinseseră | * Formă nerecomandată | convins adjectiv | masculin | feminin | | nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | | nominativ-acuzativ | singular | convins | convinsul | convinsă | convinsa | | plural | convinși | convinșii | convinse | convinsele | | genitiv-dativ | singular | convins | convinsului | convinse | convinsei | | plural | convinși | convinșilor | convinse | convinselor | | vocativ | singular | — | — | | plural | — | — | |