CONVOCÁ, convoc, vb. I. Tranz. a chema, a face să vină într-un anumit loc o persoană, un grup de persoane sau un corp constituit, cu un anumit scop (oficial). – Din fr. convoquer, lat. convocare. (Sursa: DEX '98 )

A CONVOCÁ convóc tranz. (persoane) A chema (oficial) la o reuniune. /<fr. convoquer, lat. convocare (Sursa: NODEX )

CONVOCÁ vb. I. tr. A chema, a aduna (oficial) într-un loc un grup de persoane, un corp constituit etc. cu un anumit scop. [P.i. convóc, 3,6 -voacă. / < fr. convoquer, it., lat. convocare]. (Sursa: DN )

CONVOCÁ vb. tr. a chema (oficial) într-un loc un grup de persoane, un corp constituit. (< fr. convoquer, lat. convocare) (Sursa: MDN )

CONVOCÁ vb. 1. a ține (A ~ o ședință.) 2. v. chema. 3. a aduna, a întruni, a reuni, a strânge. (I-a ~ pe toți ai săi.) (Sursa: Sinonime )

convocá vb., ind. prez. 1 sg. convóc, 3 sg. și pl. convoácă; conj. prez. 3 sg. și pl. convoáce (Sursa: Ortografic )

convóc, a v. tr. (lat. cón-voco, -vocáre, d. con-, la un loc, și vocare, a chema. V. bocesc, voce, e-, in-, pro- și re-voc. Convoacă și convocă, să convoace și să convoce). Chem să se adune: a convoca membriĭ uneĭ societățĭ, a convoca o adunare. (Sursa: Scriban )

Declinări/Conjugări
convoca   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) convoca convocare convocat convocând singular plural
convoa convocați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) convoc (să) convoc convocam convocai convocasem
a II-a (tu) convoci (să) convoci convocai convocași convocaseși
a III-a (el, ea) convoa (să) convoace convoca convocă convocase
plural I (noi) convocăm (să) convocăm convocam convocarăm convocaserăm, convocasem*
a II-a (voi) convocați (să) convocați convocați convocarăți convocaserăți, convocaseți*
a III-a (ei, ele) convoa (să) convoace convocau convoca convocaseră
* Formă nerecomandată