COOPERATÍV, -Ă, cooperativi, -e, adj. Care cooperează; binevoitor. – Din fr. coopératif. (Sursa: DEX '98 )

COOPERATÍV, -Ă adj. Cooperatist. ♦ (Rar) Care cooperează, binevoitor. [< fr. coopératif]. (Sursa: DN )

COOPERATÍV, -Ă adj. care cooperează; binevoitor. (< fr. coopératif) (Sursa: MDN )

cooperatív adj. m. (sil. co-o-), pl. cooperatívi; f. sg. cooperatívă, pl. cooperatíve (Sursa: Ortografic )

cooperatív, -ă adj. (d. cooperat cu sufixu -iv; fr. -atif). Care are de scop o cooperațiune: societate cooperativă. (Sursa: Scriban )

Declinări/Conjugări
cooperativ   adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cooperativ cooperativul cooperati cooperativa
plural cooperativi cooperativii cooperative cooperativele
genitiv-dativ singular cooperativ cooperativului cooperative cooperativei
plural cooperativi cooperativilor cooperative cooperativelor
vocativ singular cooperativule cooperativo
plural cooperativilor cooperativelor