COOPTÁRE, cooptări, s. f. Acțiunea de a coopta și rezultatul ei; spec. mod de alegere a unei persoane într-un colectiv, într-un comitet etc. cu consimțământul membrilor lor. – V. coopta. (Sursa: DEX '98 )

COOPTÁRE s.f. Acțiunea de a coopta și rezultatul ei; (spec.) mod de alegere a unei persoane într-un colectiv, într-un comitet etc. prin voința celorlalți membri ai acestora. [Pron. co-op-. / < coopta]. (Sursa: DN )

COOPTÁRE s. primire. (~ cuiva în asociație.) (Sursa: Sinonime )

cooptáre s. f. (sil. co-op-) → optare (Sursa: Ortografic )

cooptațiúne f. (lat. cooptátio, -ónis). Admitere extraordinară fără formalitățĭ într´un corp. – Și -áție și -áre. (Sursa: Scriban )

Declinări/Conjugări
coopta   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) coopta cooptare cooptat cooptând singular plural
cooptea cooptați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) cooptez (să) cooptez cooptam cooptai cooptasem
a II-a (tu) cooptezi (să) cooptezi cooptai cooptași cooptaseși
a III-a (el, ea) cooptea (să) coopteze coopta cooptă cooptase
plural I (noi) cooptăm (să) cooptăm cooptam cooptarăm cooptaserăm, cooptasem*
a II-a (voi) cooptați (să) cooptați cooptați cooptarăți cooptaserăți, cooptaseți*
a III-a (ei, ele) cooptea (să) coopteze cooptau coopta cooptaseră
* Formă nerecomandată

cooptare   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cooptare cooptarea
plural cooptări cooptările
genitiv-dativ singular cooptări cooptării
plural cooptări cooptărilor
vocativ singular cooptare, cooptareo
plural cooptărilor