CÓPIL2, copili, s. m. 1. Lăstar crescut de la baza tulpinii unei plante, din primul nod. 2. Cui de lemn sau de metal care se înfige în ochiul țâțânii, la stâlpul ușii sau al porții. – Cf. copil1. (Sursa: DEX '98 )

CÓPIL s. (BOT.) (reg.) copileț, frate, furie, pui, puică, puieț, soră. (~ul apare frecvent la porumb.) (Sursa: Sinonime )

copíl (instrument) s. n./s. m., pl. copíle/copíli (Sursa: Ortografic )

copíl (lăstar) s. m., pl. copíli (Sursa: Ortografic )

cópil m., pl. lĭ (var. din copil). Copileț, ștulete mic răsărit pe lîngă cel mare. S. n., pl. e. Cîrligu (țîțîna) în care se prinde ușa, cîrligu pe care cade ivăru [!] și ține ușa închisă. (Sursa: Scriban )