CORIGÉNȚĂ, corigențe, s. f. Situația unui corigent; examen dat de un corigent. [Var.: corijénță s. f.] – Din corigent (după absent-absență). (Sursa: DEX '98 )

CORIGÉNȚĂ s.f. Situația în care se găsește un elev corigent; examen dat de un corigent pentru a putea promova. [Var. corijență s.f. / < corigent]. (Sursa: DN )

CORIGÉNȚĂ s. f. situație în care se găsește un elev corigent. ◊ examen dat de un corigent pentru a putea promova. (< corigent) (Sursa: MDN )

corigénță s. f., g.-d. art. corigénței; pl. corigénțe (Sursa: Ortografic )

corigénță f., pl. e (d. corrigent). Starea celuĭ corigent. (Sursa: Scriban )

CORIGÉNȚĂ ~e f. 1) Situație de corigent. 2) Examen susținut de un corigent. /Din corigent (Sursa: NODEX )