CORVÉTĂ, corvete, s. f. 1. Navă de război de mic tonaj, ușor armată și cu mare mobilitate în acțiune. 2. (Ieșit din uz) Corabie de război cu trei catarge, mai mică decât fregata și mai mare decât bricul. – Din fr. corvette. (Sursa: DEX '98 )

CORVÉTĂ s.f. Navă de război de mic tonaj, cu trei arbori, cu greement pătrat, înarmată ușor și având mobilitate mare în acțiune, folosită pentru escortă. [Cf. fr. corvette, it. corvetta]. (Sursa: DN )

CORVÉTĂ s. f. navă de luptă de mic tonaj, cu trei arbori, cu greement pătrat, înarmată ușor și având mobilitate mare în acțiune, folosită pentru escortă. (< fr. corvette) (Sursa: MDN )

corvétă s. f., pl. corvéte (Sursa: Ortografic )

corvétă f., pl. e (fr. corvette, d. lat. corbita, corabie de transport, d. corbis, corba, coș, paner; it. corvetta. V. corfă, coropcă). Veche corabie de războĭ, maĭ mică de cît fregata și maĭ mare de cît bricu. (Sursa: Scriban )

CORVÉTĂ ~e f. 1) înv. Vas militar cu trei catarge, prevăzut cu artilerie ușoară, intermediar între fregată și bric. 2) Navă militară mică cu mare mobilitate, echipată cu armament special, folosită împotriva submarinelor sau în escortare. /<fr. corvette (Sursa: NODEX )

Declinări/Conjugări
corvetă   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular corve corveta
plural corvete corvetele
genitiv-dativ singular corvete corvetei
plural corvete corvetelor
vocativ singular corvetă, corveto
plural corvetelor