corăí, pers. 3 sg. córăie, corăiéște, vb. IV (reg.) 1. (despre cioară, corb) a croncăni, a cârâi. 2. (despre mațe) a chiorăi, a ghiorăi, a ghiorțăi. (Sursa: DAR )

chĭórăĭ și -ĭésc, ghĭórăĭ și -ĭésc, a -í v. intr. (imit. d. chĭor-chĭor, ghĭor-ghĭor, huĭetu mațelor goale; ung. korogni. V. cîrîĭ, chirăĭ, cherlăĭ. Se zice despre mațe, care fac chĭor-chĭor cînd ți-e foame. Se zice și despre curcĭ cînd țipă facînd chĭor-chĭor. – În Trans. a corăí. (Sursa: Scriban )

córăĭ, V. chĭorăĭ. (Sursa: Scriban )