|
COSÍ, cosesc, vb. IV. 1. Tranz. A tăia (cu coasa sau cu o mașină agricolă) plante de nutreț, cereale etc. ♦ Fig. a distruge, a nimici, a omorî. 2. Refl. A lovi, în mers, un picior de celălalt. ♦ (Despre manșeta pantalonilor) A se roade. – Din sl. kositi. (Sursa: DEX '98 )
A COSÍ ~ésc tranz. 1) (cereale, plante de nutreț) A tăia de la rădăcină cu coasa. 2) (persoane) A omorî în masă (în urma unui război, unor epidemii etc.); a zeciui; a decima. /<sl. kositi (Sursa: NODEX )
A SE COSÍ mă ~ésc intranz. 1) A lovi în mers picior de picior. 2) (despre manșeta pantalonilor) A se roade în timpul mersului. /<sl. kositi (Sursa: NODEX )
COSÍ vb. a tăia. (~ iarba.) (Sursa: Sinonime )
cosí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cosésc, imperf. 3 sg. coseá; conj. prez. 3 sg. și pl. coseáscă (Sursa: Ortografic )
cosésc v. tr. (bg. kósĭy, cosesc, sîrb. kositi se, a se uza pin [!] frecare, rus. kositĭ, a cosi, a tăĭa de-a curmezișu). Taĭ cu coasa: a cosi ĭarba. Fig. Ĭ-a cosit moartea, ĭ-a secerat, ĭ-a răpit. V. refl. (neol. după fr. se faucher). A se meria, a se izbi picĭor peste picĭor în mers (vorbind de caiĭ răŭ conformațĭ): acest cal se cosește. (Sursa: Scriban )
| coase verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | | (a) coase | coasere | cusut | cosând | singular | plural | | coase | coaseți, coseți- | | | numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | | singular | I (eu) | cos | (să) cos | coseam | cusui | cususem | | a II-a (tu) | coși | (să) coși | coseai | cusuși | cususeși | | a III-a (el, ea) | coase | (să) coasă, coase | cosea | cusu | cususe | | plural | I (noi) | coasem | (să) coasem | coseam | cusurăm | cususerăm, cususem* | | a II-a (voi) | coaseți | (să) coaseți | coseați | cusurăți | cususerăți, cususeți* | | a III-a (ei, ele) | cos | (să) coasă, coase | coseau | cusură | cususeră | * Formă nerecomandată | cosi verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | | (a) cosi | cosire | cosit | cosind | singular | plural | | cosește | cosiți | | | numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | | singular | I (eu) | cosesc | (să) cosesc | coseam | cosii | cosisem | | a II-a (tu) | cosești | (să) cosești | coseai | cosiși | cosiseși | | a III-a (el, ea) | cosește | (să) cosească | cosea | cosi | cosise | | plural | I (noi) | cosim | (să) cosim | coseam | cosirăm | cosiserăm, cosisem* | | a II-a (voi) | cosiți | (să) cosiți | coseați | cosirăți | cosiserăți, cosiseți* | | a III-a (ei, ele) | cosesc | (să) cosească | coseau | cosiră | cosiseră | * Formă nerecomandată | coș (pl. coși) substantiv masculin | nearticulat | articulat | | nominativ-acuzativ | singular | coș | coșul | | plural | coși | coșii | | genitiv-dativ | singular | coș | coșului | | plural | coși | coșilor | | vocativ | singular | — | | plural | — | | coși verb | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | | (a) coși | coșire | coșit | coșind | singular | plural | | coșește | coșiți | | | numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | | singular | I (eu) | coșesc | (să) coșesc | coșeam | coșii | coșisem | | a II-a (tu) | coșești | (să) coșești | coșeai | coșiși | coșiseși | | a III-a (el, ea) | coșește | (să) coșească | coșea | coși | coșise | | plural | I (noi) | coșim | (să) coșim | coșeam | coșirăm | coșiserăm, coșisem* | | a II-a (voi) | coșiți | (să) coșiți | coșeați | coșirăți | coșiserăți, coșiseți* | | a III-a (ei, ele) | coșesc | (să) coșească | coșeau | coșiră | coșiseră | * Formă nerecomandată |