COVÉRTĂ, coverte, s. f. Puntea superioară a unei nave; punte de manevră. – Din it. coverta. Cf. ngr. kuvérta. (Sursa: DEX '98 )

COVÉRTĂ s.f. Puntea superioară a unei nave. [< ngr. kuverta, it. coverta]. (Sursa: DN )

COVÉRTĂ s. f. puntea superioară a unei nave. (< it. coverta) (Sursa: MDN )

COVÉRTĂ s. v. punte. (Sursa: Sinonime )

covértă, covérte, s.f. (înv.) plic de scrisoare. (Sursa: DAR )

covértă (nav.) s. f., g.-d. art. covértei; pl. covérte (Sursa: Ortografic )

covértă, V. copertă. (Sursa: Scriban )

COVÉRTĂ ~e f. Punte superioară a unei nave; punte de manevră. /Orig. nec. (Sursa: NODEX )

copértă f., pl. e (it. coperta și coverta, id. d. coprire, a acoperi). Plic (Rar). Scoarță (învălitoare [!]) de carte. – Pop. cupertă, plic; covertă și cuvertă (ngr. kuvérta), punte (la corabie). (Sursa: Scriban )