COȘMÁR, coșmaruri, s. n. Vis urât, cu senzații de apăsare și de înăbușire. ♦ Fig. Grijă apăsătoare, obsedantă. – Din fr. cauchemar. (Sursa: DEX '98 )

COȘMÁR ~uri n. 1) Vis urât și apăsător. 2) fig. Grijă mare și obsedantă. /<fr. cauchemar (Sursa: NODEX )

COȘMÁR s.n. 1. Vis care dă senzații de apăsare și de înăbușire. 2. (Fig.) Stare de grijă apăsătoare, obsedantă. [Pl. -ruri. / < fr. cauchemar, cf. v.fr. caucher – a izgoni, ol. mare – fantomă]. (Sursa: DN )

COȘMÁR s. n. vis cu senzații de apăsare și de înăbușire, vis urât; viziune înfricoșătoare, obsesie. ◊ (fam.) stare de grijă apăsătoare, obsedantă. (< fr. cauchemar) (Sursa: MDN )

coșmár (coșmáruri), s. n. – Vis urît. Fr. cauchemar. (Sursa: DER )

coșmár s. n., pl. coșmáruri (Sursa: Ortografic )

coșmár n., pl. urĭ (fr. cauchemar). Vis oribil. Fig. Lucru care te îngrozește. (Sursa: Scriban )

Declinări/Conjugări
coșmar   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular coșmar coșmarul
plural coșmaruri coșmarurile
genitiv-dativ singular coșmar coșmarului
plural coșmaruri coșmarurilor
vocativ singular
plural