CRIBLÚRĂ, cribluri, s. f. Piatră dură, spartă mărunt, folosită la lucrări de asfaltare. – Din fr. criblure. (Sursa: DEX '98 )

CRIBLÚRĂ s.f. Piatră dură, sfărâmată mărunt și sortată după dimensiuni standardizate, folosită ca îmbrăcăminte rutieră. [< fr. criblure]. (Sursa: DN )

CRIBLÚRĂ s. f. piatră dură, sfărâmată mărunt, pentru îmbrăcăminte rutieră. (< fr. criblure) (Sursa: MDN )

criblúră s. f. (sil. -blu-), g.-d. art. criblúrii; pl. criblúri (Sursa: Ortografic )

CRIBLÚRĂ ~i f. Piatră dură fărâmițată mărunt și folosită ca îmbrăcăminte rutieră. /<fr. criblure (Sursa: NODEX )

Declinări/Conjugări
criblură   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular criblu criblura
plural cribluri criblurile
genitiv-dativ singular cribluri criblurii
plural cribluri criblurilor
vocativ singular criblură, cribluro
plural criblurilor