CROȘETÁ, croșetez, vb. I. Tranz. A împleti manual dantele, tricoturi etc. cu croșeta. – Din fr. crocheter. (Sursa: DEX '98 )
A CROȘETÁ ~éz tranz. (dantele, obiecte de îmbrăcăminte etc.) A împleti cu croșeta. /<fr. crocheter (Sursa: NODEX )
CROȘETÁ vb. I. tr. A împleti (dantele) cu croșeta. [< fr. crocheter]. (Sursa: DN )
CROȘETÁ vb. tr. a împleti (dantele) cu croșeta. (< fr. crocheter) (Sursa: MDN )
CROȘETÁ vb. (Transilv. și Ban.) a ștricăni. (~ o dantelă.) (Sursa: Sinonime )
croșetá vb., ind. prez. 1 sg. croșetéz, 3 sg. și pl. croșeteáză (Sursa: Ortografic )
croșetéz v. tr. (d. croșet; fr. crocheter, a deschide o încuĭetoare c´un cîrlig). Barb. Împletesc (cu acușoru). (Sursa: Scriban )
croșeta verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | (a) croșeta | croșetare | croșetat | croșetând | singular | plural | croșetează | croșetați | | numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | singular | I (eu) | croșetez | (să) croșetez | croșetam | croșetai | croșetasem | a II-a (tu) | croșetezi | (să) croșetezi | croșetai | croșetași | croșetaseși | a III-a (el, ea) | croșetează | (să) croșeteze | croșeta | croșetă | croșetase | plural | I (noi) | croșetăm | (să) croșetăm | croșetam | croșetarăm | croșetaserăm, croșetasem* | a II-a (voi) | croșetați | (să) croșetați | croșetați | croșetarăți | croșetaserăți, croșetaseți* | a III-a (ei, ele) | croșetează | (să) croșeteze | croșetau | croșetară | croșetaseră | * Formă nerecomandată croșetă substantiv feminin | nearticulat | articulat | nominativ-acuzativ | singular | croșetă | croșeta | plural | croșete | croșetele | genitiv-dativ | singular | croșete | croșetei | plural | croșete | croșetelor | vocativ | singular | croșetă, croșeto | plural | croșetelor |
|