cucurúz m., pl. (cuv. rom. înrudit cu buburuz, huhurez și cu cocă, cocoană, coacăză, cucunar, curcubeŭ, lat. cucumis, castravete, ș.a. D. rom. vine sîrb. kukuruz și mumuruz, bg. kukuruz, rut. pol. kukuruca, kukurudza, ceh. kukuruc, ung. kukurica, kukorica, turc. kokoroz ș. a. V. curculez). Est. Con (fruct) de brad, cĭucĭulete. Trans. Popoșoĭ [!], porumb. Est. Ștulete pipernicit, care se dă porcilor (V. ghijură). S. n., pl. ze. Trans. Porumbiște. V. strobil. (Sursa: Scriban )

Declinări/Conjugări
cucuruz (porumb; -i)   substantiv masculin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cucuruz cucuruzul
plural cucuruzi cucuruzii
genitiv-dativ singular cucuruz cucuruzului
plural cucuruzi cucuruzilor
vocativ singular
plural

cucuruz (holdă; -e)   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cucuruz cucuruzul
plural cucuruze cucuruzele
genitiv-dativ singular cucuruz cucuruzului
plural cucuruze cucuruzelor
vocativ singular
plural

cucuruz
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.