|
CUIRASÁ, cuiraséz, vb. I. Tranz. 1. A prevedea cu o cuirasă; a îmbrăca, a proteja cu o cuirasă. 2. Fig. A întări, a fortifica, a oțeli, a înarma. [Pr.: cu-i-] – Din fr. cuirasser. (Sursa: DEX '98 )
CUIRASÁ vb. I. tr. 1. A prevedea cu o cuirasă; a îmbrăca, a proteja cu o cuirasă. 2. (Fig.) A întări, a fortifica, a oțeli, a înarma. [Pron. cu-i-. / < fr. cuirasser]. (Sursa: DN )
CUIRASÁ vb. tr. 1. a prevedea, a proteja cu o cuirasă (o navă etc.). 2. (fig.) a întări, a fortifica, a oțeli, a înarma. (< fr. cuirasser) (Sursa: MDN )
cuirasá vb. (sil. cu-i-), ind. prez. 1 sg. cuiraséz, 3 sg. și pl. cuiraseáză (Sursa: Ortografic )
| cuirasa verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | | (a) cuirasa | cuirasare | cuirasat | cuirasând | singular | plural | | cuirasează | cuirasați | | | numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | | singular | I (eu) | cuirasez | (să) cuirasez | cuirasam | cuirasai | cuirasasem | | a II-a (tu) | cuirasezi | (să) cuirasezi | cuirasai | cuirasași | cuirasaseși | | a III-a (el, ea) | cuirasează | (să) cuiraseze | cuirasa | cuirasă | cuirasase | | plural | I (noi) | cuirasăm | (să) cuirasăm | cuirasam | cuirasarăm | cuirasaserăm, cuirasasem* | | a II-a (voi) | cuirasați | (să) cuirasați | cuirasați | cuirasarăți | cuirasaserăți, cuirasaseți* | | a III-a (ei, ele) | cuirasează | (să) cuiraseze | cuirasau | cuirasară | cuirasaseră | * Formă nerecomandată | cuirasă substantiv feminin | nearticulat | articulat | | nominativ-acuzativ | singular | cuirasă | cuirasa | | plural | cuirase | cuirasele | | genitiv-dativ | singular | cuirase | cuirasei | | plural | cuirase | cuiraselor | | vocativ | singular | cuirasă, cuiraso | | plural | cuiraselor | |