CULT s.n. 1. Adorare mistică a unor ființe reale sau fantastice ori a unor idei abstracte; act religios făcut în cinstea unei divinități. ♦ Totalitatea ritualurilor unei religii. 2. Religie, confesiune. 3. Sentiment de admirație, de respect, de dragoste profundă pentru cineva sau ceva. [Pl. -te, -turi. / < fr. culte, cf. lat. cultus]. (Sursa: DN )

CULT1 s. n. 1. adorare mistică, religioasă a unor obiecte, forțe naturale, ființe reale sau fantastice ori a unor abstracțiuni personificate; act religios făcut în cinstea unei divinități. ◊ sentiment de venerație, de respect, de dragoste profundă pentru cineva sau ceva. ♦ ~ ul personalității = atitudine de admirație sistematică față de un conducător politic. 2. totalitatea ritualurilor unei religii. 3. religie, confesiune (2). (< fr. culte, lat. cultus) (Sursa: MDN )

CULT s. 1. (BIS.) confesiune, credință, religie, rit, (pop.) lege. (E de ~ ortodox.) 2. v. venerație. (Sursa: Sinonime )

CULT s. v. crez. (Sursa: Sinonime )

Declinări/Conjugări
cult (adj.)   adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cult cultul cultă culta
plural culți culții culte cultele
genitiv-dativ singular cult cultului culte cultei
plural culți culților culte cultelor
vocativ singular
plural

cult (crez; pl. -culturi)   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cult cultul
plural culturi culturile
genitiv-dativ singular cult cultului
plural culturi culturilor
vocativ singular
plural