|
CUNOSCÚT, -Ă, cunoscuți, -te, adj. (Adesea substantivat) 1. Care se cunoaște, care este știut. ♦ Care a mai fost văzut, care poate fi ușor recunoscut. 2. (Despre oameni) Care a legat cunoștință cu cineva, pe care cineva îl cunoaște. ♦ Care se bucură de o anumită reputație; renumit. – V. cunoaște. (Sursa: DEX '98 )
CUNOSCÚT adj. 1. știut. (Lucruri ~.) 2. v. consacrat. 3. curent, frecvent, obișnuit, răspândit, uzual. (O expresie ~.) 4. familiar, știut. (Locuri ~.) 5. v. anumit. (Sursa: Sinonime )
Cunoscut ≠ necunoscut (Sursa: Antonime )
cunoscút adj. m., s. m., pl. cunoscúți; f. sg. cunoscútă, pl. cunoscúte (Sursa: Ortografic )
| cunoaște verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | | (a) cunoaște | cunoaștere | cunoscut | cunoscând | singular | plural | | cunoaște | cunoașteți, cunoșteți- | | | numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | | singular | I (eu) | cunosc | (să) cunosc | cunoșteam | cunoscui | cunoscusem | | a II-a (tu) | cunoști | (să) cunoști | cunoșteai | cunoscuși | cunoscuseși | | a III-a (el, ea) | cunoaște | (să) cunoască | cunoștea | cunoscu | cunoscuse | | plural | I (noi) | cunoaștem | (să) cunoaștem | cunoșteam | cunoscurăm | cunoscuserăm, cunoscusem* | | a II-a (voi) | cunoașteți | (să) cunoașteți | cunoșteați | cunoscurăți | cunoscuserăți, cunoscuseți* | | a III-a (ei, ele) | cunosc | (să) cunoască | cunoșteau | cunoscură | cunoscuseră | * Formă nerecomandată | cunoscut adjectiv | masculin | feminin | | nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | | nominativ-acuzativ | singular | cunoscut | cunoscutul | cunoscută | cunoscuta | | plural | cunoscuți | cunoscuții | cunoscute | cunoscutele | | genitiv-dativ | singular | cunoscut | cunoscutului | cunoscute | cunoscutei | | plural | cunoscuți | cunoscuților | cunoscute | cunoscutelor | | vocativ | singular | — | — | | plural | — | — | |