CUNUNÁ, cunún, vb. I. 1. Refl. recipr. A se căsători (religios). 2. Tranz. A declara pe miri căsătoriți din punct de vedere religios. ♦ A asista pe cineva în timpul serviciului religios al cununiei, în calitate de naș. ♦ (Despre părinți) A-și căsători (după ritualul religios) fiul sau fiica. – Lat. coronare. (Sursa: DEX '98 )

A CUNUNÁ cunún tranz. 1) (mirii) A declara căsătoriți, așezând cununa pe cap. 2) A asista la o cununie în calitate de naș. /<lat. coronare (Sursa: NODEX )

A SE CUNUNÁ mă cunún intranz. A-și consfinți căsătoria prin cununie. /<lat. coronare (Sursa: NODEX )

CUNUNÁ vb. a se căsători, (pop.) a se nunti. (S-au ~ la biserică.) (Sursa: Sinonime )

CUNUNÁ vb. v. încorona, încununa, răsplăti, recompensa. (Sursa: Sinonime )

cununá vb., ind. prez. 1 sg. cunún, 3 sg. și pl. cunúnă (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări
cununa   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) cununa cununare cununat cununând singular plural
cunu cununați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) cunun (să) cunun cununam cununai cununasem
a II-a (tu) cununi (să) cununi cununai cununași cununaseși
a III-a (el, ea) cunu (să) cunune cununa cunună cununase
plural I (noi) cununăm (să) cununăm cununam cununarăm cununaserăm, cununasem*
a II-a (voi) cununați (să) cununați cununați cununarăți cununaserăți, cununaseți*
a III-a (ei, ele) cunu (să) cunune cununau cununa cununaseră
* Formă nerecomandată

cunună   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cunu cununa
plural cununi cununile
genitiv-dativ singular cununi cununii
plural cununi cununilor
vocativ singular cunună, cununo
plural cununilor