|
CUPLÁRE, cuplări, s. f. Acțiunea de a cupla și rezultatul ei. – V. cupla. (Sursa: DEX '98 )
CUPLÁRE s.f. Acțiunea de a cupla și rezultatul ei; legare, unire. [< cupla]. (Sursa: DN )
CUPLÁRE s. (TEHN.) acuplaj, acuplare, cuplaj. (Sursa: Sinonime )
cupláre s. f. (sil. -pla-), g.-d. art. cuplării; pl. cuplări (Sursa: Ortografic )
CUPLÁRE (‹ fr.) s. f. Realizare a unei legături între două elemente ale unui sistem tehnic prin cuplaje, resorturi, legături electrice etc., pentru a face posibil un transfer de energie între acestea. ♦ (CHIM.) Reacție de c. = reacție între un diazo-derivat și o amină sau un fenol, care stă la baza preparării coloranților azoici. (Sursa: DE )
| cupla verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | | (a) cupla | cuplare | cuplat | cuplând | singular | plural | | cuplează | cuplați | | | numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | | singular | I (eu) | cuplez | (să) cuplez | cuplam | cuplai | cuplasem | | a II-a (tu) | cuplezi | (să) cuplezi | cuplai | cuplași | cuplaseși | | a III-a (el, ea) | cuplează | (să) cupleze | cupla | cuplă | cuplase | | plural | I (noi) | cuplăm | (să) cuplăm | cuplam | cuplarăm | cuplaserăm, cuplasem* | | a II-a (voi) | cuplați | (să) cuplați | cuplați | cuplarăți | cuplaserăți, cuplaseți* | | a III-a (ei, ele) | cuplează | (să) cupleze | cuplau | cuplară | cuplaseră | * Formă nerecomandată | cuplare substantiv feminin | nearticulat | articulat | | nominativ-acuzativ | singular | cuplare | cuplarea | | plural | cuplări | cuplările | | genitiv-dativ | singular | cuplări | cuplării | | plural | cuplări | cuplărilor | | vocativ | singular | cuplare, cuplareo | | plural | cuplărilor | |