CÚPLĂ, cuple, s. f. Dispozitiv demontabil de legare a două elemente ale unui sistem tehnic sau a două vehicule. ♦ Piesă de legare între două vehicule de cale ferată. – Din fr. couple. (Sursa: DEX '98 )

CÚPLĂ ~e f. 1) Dispozitiv cu care se face cuplarea vagoanelor de tren. 2) Dispozitiv demontabil servind pentru legarea a două vehicule sau a două elemente ale unui sistem tehnic. /<fr. couple (Sursa: NODEX )

CÚPLĂ s.f. Dispozitiv demontabil, cuplaj (2) [în DN, NODEX] pentru un sistem tehnic sau pentru două vehicule. ♦ Piesă cu care se face cuplarea vehiculelor de cale ferată. [< fr. couple]. (Sursa: DN )

CÚPLĂ s. f. 1. dispozitiv care face cuplarea vehiculelor de cale ferată. 2. legătură între două elemente (piese etc.) care permite o mișcare relativă între ele. (< fr. couple) (Sursa: MDN )

cúplă s. f. (sil. -plă), g.-d. art. cúplei; pl. cúple (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări
cupla   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) cupla cuplare cuplat cuplând singular plural
cuplea cuplați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) cuplez (să) cuplez cuplam cuplai cuplasem
a II-a (tu) cuplezi (să) cuplezi cuplai cuplași cuplaseși
a III-a (el, ea) cuplea (să) cupleze cupla cuplă cuplase
plural I (noi) cuplăm (să) cuplăm cuplam cuplarăm cuplaserăm, cuplasem*
a II-a (voi) cuplați (să) cuplați cuplați cuplarăți cuplaserăți, cuplaseți*
a III-a (ei, ele) cuplea (să) cupleze cuplau cupla cuplaseră
* Formă nerecomandată

cuplă   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cuplă cupla
plural cuple cuplele
genitiv-dativ singular cuple cuplei
plural cuple cuplelor
vocativ singular cuplă, cuplo
plural cuplelor