CURÁ1, curéz, vb. I. Tranz. (Rar) A îngriji, a trata un bolnav sau o boală. ♦ Refl. A se supune unui tratament medical, unei cure. – Din germ. kurieren. (Sursa: DEX '98 )

CURÁ2, curéz, vb. I. Tranz. (Reg.) A desface frunzele sau boabele de pe știuleții porumbului. – Lat. curare „a îngriji, a curăța”. (Sursa: DEX '98 )

A CURÁ ~éz tranz. (bolnavi, maladii) A supune unei cure; a trata printr-un regim curativ. /<germ. kurieren (Sursa: NODEX )

CURÁ vb. I. tr. (Rar) A îngriji, a trata (un bolnav, p. ext. o boală). ♦ refl. A se supune unui tratament, unei cure. [P.i. -rez, conj. 3,6 -re. / cf. germ. kurieren, it., lat. curare – a îngriji]. (Sursa: DN )

CURÁ vb. I. tr. a trata un bolnav, o boală. II. refl. a se supune unui tratament, unei cure. (< germ. kurieren, lat. curare) (Sursa: MDN )

CURÁ vb. v. apăra, căuta, curăța, defrișa, despăduri, dezghioca, dezvinovăți, disculpa, distruge, îngriji, justifica, nimici, potopi, prăpădi, scuza, sfărâma, trata, zdrobi, zvânta. (Sursa: Sinonime )

curá (a trata un bolnav) vb., ind. prez. 3 sg. și pl. cureáză (Sursa: Ortografic )

curá (a curăța știuleții) vb., ind. prez. 3 sg. și pl. cureáză/cúră (Sursa: Ortografic )

CRESCENTEM SEQUITUR CURA PECUNIAM (lat.) creșterea avuției aduce după sine grija – Horațiu, „Ode”, III, 16, 17. (Sursa: DE )

CURA TE IPSUM! v. MEDICE, CURA TE IPSUM! (Sursa: DE )

Declinări/Conjugări
cura (1 curez)   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) cura curare curat curând singular plural
curea curați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) curez (să) curez curam curai curasem
a II-a (tu) curezi (să) curezi curai curași curaseși
a III-a (el, ea) curea (să) cureze cura cură curase
plural I (noi) curăm (să) curăm curam curarăm curaserăm, curasem*
a II-a (voi) curați (să) curați curați curarăți curaserăți, curaseți*
a III-a (ei, ele) curea (să) cureze curau cura curaseră
* Formă nerecomandată