CURĂȚĂTORÍE, curățătorii, s. f. 1. Atelier în care se curăță (chimic) obiecte de îmbrăcăminte sau de uz casnic confecționate din țesături; spălătorie chimică. 2. Atelier în care se efectuează curățarea pieselor turnate. [Var.: curățitoríe s. f.] – Curățat + suf. -orie. (Sursa: DEX '98 )

CURĂȚĂTORÍE s. spălătorie. (~ chimică.) (Sursa: Sinonime )

curățătoríe s. f., art. curățătoría, g.-d. art. curățătoríei; pl. curățătoríi, art. curățătoríile (Sursa: Ortografic )

CURĂȚĂTORÍE ~i f. Atelier unde se cu-răță chimic obiecte de îmbrăcăminte, covoare etc. [G.-D. curățătoriei] /curățat + suf. ~ărie (Sursa: NODEX )