|
CUVÂNTÁ, cuvântez, vb. I. (Rar) 1. Tranz. A vorbi, a grăi, a zice; a declara. 2. Tranz. A ține un discurs. ♦ A recita. 3. Intranz. A avea facultatea de a articula cuvinte. [Prez. ind. și: cuvintez] – Lat. conventare „a se întruni mereu”. (Sursa: DEX '98 )
CUVÂNTÁ vb. v. afirma, declama, declara, mărturisi, recita, relata, rosti, spune, vorbi, zice. (Sursa: Sinonime )
cuvântá vb., ind. prez. 1 sg. cuvântéz, 3 sg. și pl. cuvânteáză (Sursa: Ortografic )
| cuvânta (1 cuvântez) verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | | (a) cuvânta | cuvântare | cuvântat | cuvântând | singular | plural | | cuvântează | cuvântați | | | numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | | singular | I (eu) | cuvântez | (să) cuvântez | cuvântam | cuvântai | cuvântasem | | a II-a (tu) | cuvântezi | (să) cuvântezi | cuvântai | cuvântași | cuvântaseși | | a III-a (el, ea) | cuvântează | (să) cuvânteze | cuvânta | cuvântă | cuvântase | | plural | I (noi) | cuvântăm | (să) cuvântăm | cuvântam | cuvântarăm | cuvântaserăm, cuvântasem* | | a II-a (voi) | cuvântați | (să) cuvântați | cuvântați | cuvântarăți | cuvântaserăți, cuvântaseți* | | a III-a (ei, ele) | cuvântează | (să) cuvânteze | cuvântau | cuvântară | cuvântaseră | * Formă nerecomandată | cuvânta (1 cuvintez) verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | | (a) cuvânta | cuvântare | cuvântat | cuvântând | singular | plural | | cuvintează | cuvântați | | | numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | | singular | I (eu) | cuvintez | (să) cuvintez | cuvântam | cuvântai | cuvântasem | | a II-a (tu) | cuvintezi | (să) cuvintezi | cuvântai | cuvântași | cuvântaseși | | a III-a (el, ea) | cuvintează | (să) cuvinteze | cuvânta | cuvântă | cuvântase | | plural | I (noi) | cuvântăm | (să) cuvântăm | cuvântam | cuvântarăm | cuvântaserăm, cuvântasem* | | a II-a (voi) | cuvântați | (să) cuvântați | cuvântați | cuvântarăți | cuvântaserăți, cuvântaseți* | | a III-a (ei, ele) | cuvintează | (să) cuvinteze | cuvântau | cuvântară | cuvântaseră | * Formă nerecomandată | cuvânta (1 cuvânt) verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | | (a) cuvânta | cuvântare | cuvântat | cuvântând | singular | plural | | cuvântă | cuvântați | | | numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | | singular | I (eu) | cuvânt | (să) cuvânt | cuvântam | cuvântai | cuvântasem | | a II-a (tu) | cuvânți | (să) cuvânți | cuvântai | cuvântași | cuvântaseși | | a III-a (el, ea) | cuvântă | (să) cuvânte | cuvânta | cuvântă | cuvântase | | plural | I (noi) | cuvântăm | (să) cuvântăm | cuvântam | cuvântarăm | cuvântaserăm, cuvântasem* | | a II-a (voi) | cuvântați | (să) cuvântați | cuvântați | cuvântarăți | cuvântaserăți, cuvântaseți* | | a III-a (ei, ele) | cuvântă | (să) cuvânte | cuvântau | cuvântară | cuvântaseră | * Formă nerecomandată |