câmpulungeán adj. m., s. m. (sil. -gean), pl. câmpulungéni; f. sg. câmpulungeánă, pl. câmpulungéne (Sursa: Ortografic )
câmpulungean substantiv | masculin | feminin | nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | nominativ-acuzativ | singular | câmpulungean | câmpulungeanul | câmpulungeană | câmpulungeana | plural | câmpulungeni | câmpulungenii | câmpulungene | câmpulungenele | genitiv-dativ | singular | câmpulungean | câmpulungeanului | câmpulungene | câmpulungenei | plural | câmpulungeni | câmpulungenilor | câmpulungene | câmpulungenelor | vocativ | singular | — | — | plural | — | — |
|