CÂNEPÍU, -ÍE, cânepii, adj. Care are înfățișarea fuiorului de cânepă; de culoarea seminței de cânepă, cenușiu-închis. – Cânepă + suf. -iu. (Sursa: DEX '98 )

CÂNEPÍU ~e (~i) Care are culoarea seminței de cânepă; cenușiu. /cânepă + suf. ~iu (Sursa: NODEX )

cấnepă s. f., g.-d. art. cấnepii; pl. cấnepi (Sursa: DOOM 2 )

CÂNEPA-CÓDRULUI s. v. cânepioară. (Sursa: Sinonime )

cânepa-códrului s. f. (sil. -dru-) (Sursa: Ortografic )

cânepíu adj. m., f. cânepíe; pl. m. și f. cânepíi (Sursa: Ortografic )

cînepíŭ și cînipíŭ, -íe adj. (d. cînepă). Cenușiu ca cîlțu: păru luĭ cînipiŭ (VR. 1912, 1, 53). V. conabiŭ. (Sursa: Scriban )

Declinări/Conjugări
cânepă (pl. -i)   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cânepă cânepa
plural cânepi cânepile
genitiv-dativ singular cânepi cânepii
plural cânepi cânepilor
vocativ singular cânepă, cânepo
plural cânepilor

cânepiu   adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cânepiu cânepiul cânepie cânepia
plural cânepii cânepiii cânepii cânepiile
genitiv-dativ singular cânepiu cânepiului cânepii cânepiei
plural cânepii cânepiilor cânepii cânepiilor
vocativ singular
plural