|
CÂRCÉIE s. v. brățară. (Sursa: Sinonime )
cârcéie (piesă de legătură) s.f., art. cârcéia, g.-d. art. cârcéiei / cârcéii; pl. cârcéie / cârcéi (Sursa: Ortografic )
cîrcéĭe f., pl. eĭ (d. sîrb. krčalo saŭ d. rom. cîrcel). Est. Pĭesa care leagă tînjala de proțap (ĭa [!] poate fi de lemn orĭ un lanț). (Sursa: Scriban )
| cârceie (pl. ~) substantiv feminin | nearticulat | articulat | | nominativ-acuzativ | singular | cârceie | cârceia | | plural | cârceie | cârceiele | | genitiv-dativ | singular | cârceie | cârceiei | | plural | cârceie | cârceielor | | vocativ | singular | cârceie, cârceio | | plural | cârceielor | | cârceie (pl. -ei) substantiv feminin | nearticulat | articulat | | nominativ-acuzativ | singular | cârceie | cârceia | | plural | cârcei | cârceile | | genitiv-dativ | singular | cârcei | cârceii | | plural | cârcei | cârceilor | | vocativ | singular | cârceie, cârceio | | plural | cârceilor | |