CÂRCÉIE, cârceie, s. f. Piesă de lemn sau de fier de la car, cu care se leagă tânjala de proțap (când se înjugă patru boi). – Et. nec. (Sursa: DEX '98 )

CÂRCÉIE s. v. brățară. (Sursa: Sinonime )

cârcéie (piesă de legătură) s.f., art. cârcéia, g.-d. art. cârcéiei / cârcéii; pl. cârcéie / cârcéi (Sursa: Ortografic )

CÂRCÉIE ~ f. Obiect de lemn sau de metal cu care se leagă tânjala de proțap, când se înjugă a doua pereche de boi. /Din cârcel (Sursa: NODEX )

cîrcéĭe f., pl. (d. sîrb. krčalo saŭ d. rom. cîrcel). Est. Pĭesa care leagă tînjala de proțap (ĭa [!] poate fi de lemn orĭ un lanț). (Sursa: Scriban )

Declinări/Conjugări
cârceie (pl. ~)   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cârceie cârceia
plural cârceie cârceiele
genitiv-dativ singular cârceie cârceiei
plural cârceie cârceielor
vocativ singular cârceie, cârceio
plural cârceielor

cârceie (pl. -ei)   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cârceie cârceia
plural cârcei cârceile
genitiv-dativ singular cârcei cârceii
plural cârcei cârceilor
vocativ singular cârceie, cârceio
plural cârceilor