|
A CÂRLIGÁ cârlíg tranz. pop. A face să se răstoarne; a răsturna. /Din cârlig (Sursa: NODEX )
A SE CÂRLIGÁ mă cârlíg intranz. pop. A se deplasa din poziția normală, căzând pe o parte sau întorcându-se cu susul în jos; a se răsturna. /Din cârlig (Sursa: NODEX )
| cârliga verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | | (a) cârliga | cârligare | cârligat | cârligând | singular | plural | | cârligă | cârligați | | | numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | | singular | I (eu) | cârlig | (să) cârlig | cârligam | cârligai | cârligasem | | a II-a (tu) | cârligi | (să) cârligi | cârligai | cârligași | cârligaseși | | a III-a (el, ea) | cârligă | (să) cârlige | cârliga | cârligă | cârligase | | plural | I (noi) | cârligăm | (să) cârligăm | cârligam | cârligarăm | cârligaserăm, cârligasem* | | a II-a (voi) | cârligați | (să) cârligați | cârligați | cârligarăți | cârligaserăți, cârligaseți* | | a III-a (ei, ele) | cârligă | (să) cârlige | cârligau | cârligară | cârligaseră | * Formă nerecomandată |