Dex

CÂRMUÍ, cârmuiesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) conduce, a (se) guverna, a (se) administra. 2. Tranz. (Rar) A conduce cu ajutorul cârmei. – Cârmă + suf. -ui. (Sursa: DEX '98 )

A CÂRMUÍ ~iésc tranz. (state, popoare, instituții etc.) A dirija, stând la cârmă; a guverna. /cârma + suf. ~ui (Sursa: NODEX )

CÂRMUÍ vb. 1. v. conduce. 2. v. domni. 3. v. administra. (Sursa: Sinonime )

CÂRMUÍ vb. v. cârmi, coti, vira. (Sursa: Sinonime )

cârmuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cârmuiésc, imperf. 3 sg. cârmuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. cârmuiáscă (Sursa: Ortografic )

cîrmuĭésc v. tr. (d. cîrmă. V. cîrmesc, ocîrmuĭesc). Țin cîrma, conduc. Fig. Guvernez, conduc, administrez. (Sursa: Scriban )

Declinări/Conjugări

cârmui verb tranzitiv		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) cârmui	cârmuire	cârmuit	cârmuind	singular	plural
		(a) cârmui	cârmuire	cârmuit	cârmuind	cârmuiește	cârmuiți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	cârmuiesc	(să) cârmuiesc	cârmuiam	cârmuii	cârmuisem
	a II-a (tu)	cârmuiești	(să) cârmuiești	cârmuiai	cârmuiși	cârmuiseși
	a III-a (el, ea)	cârmuiește	(să) cârmuiască	cârmuia	cârmui	cârmuise
plural	I (noi)	cârmuim	(să) cârmuim	cârmuiam	cârmuirăm	cârmuiserăm, cârmuisem*
	a II-a (voi)	cârmuiți	(să) cârmuiți	cârmuiați	cârmuirăți	cârmuiserăți, cârmuiseți*
	a III-a (ei, ele)	cârmuiesc	(să) cârmuiască	cârmuiau	cârmuiră	cârmuiseră

* Formă nerecomandată