|
CÂRMUÍRE, cârmuiri, s. f. 1. Acțiunea de a (se) cârmui. 2. Organ de conducere; guvern, stăpânire. – V. cârmui. (Sursa: DEX '98 )
CÂRMUÍRE ~i f. 1) v. A CÂRMUI. 2) Organ de conducere al unei întreprinderi sau al unei instituții; direcție; administrație. [Art. cârmuirea; G.-D. cârmuirii; Sil. -mu-i-] /v. a cârmui (Sursa: NODEX )
CÂRMUÍRE s. 1. v. conducere. 2. v. domnie. 3. v. administrație. 4. v. stăpânire. (Sursa: Sinonime )
cârmuíre s. f., g.-d. art. cârmuírii; pl. cârmuíri (Sursa: Ortografic )
cîrmuíre f. Acțiunea de a ținea [!] cîrma. Fig. Guvernare. Vechĭ. Prefectură de județ. (Sursa: Scriban )
| cârmui verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | | (a) cârmui | cârmuire | cârmuit | cârmuind | singular | plural | | cârmuiește | cârmuiți | | | numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | | singular | I (eu) | cârmuiesc | (să) cârmuiesc | cârmuiam | cârmuii | cârmuisem | | a II-a (tu) | cârmuiești | (să) cârmuiești | cârmuiai | cârmuiși | cârmuiseși | | a III-a (el, ea) | cârmuiește | (să) cârmuiască | cârmuia | cârmui | cârmuise | | plural | I (noi) | cârmuim | (să) cârmuim | cârmuiam | cârmuirăm | cârmuiserăm, cârmuisem* | | a II-a (voi) | cârmuiți | (să) cârmuiți | cârmuiați | cârmuirăți | cârmuiserăți, cârmuiseți* | | a III-a (ei, ele) | cârmuiesc | (să) cârmuiască | cârmuiau | cârmuiră | cârmuiseră | * Formă nerecomandată | cârmuire substantiv feminin | nearticulat | articulat | | nominativ-acuzativ | singular | cârmuire | cârmuirea | | plural | cârmuiri | cârmuirile | | genitiv-dativ | singular | cârmuiri | cârmuirii | | plural | cârmuiri | cârmuirilor | | vocativ | singular | cârmuire, cârmuireo | | plural | cârmuirilor | |