CĂPȘÚN, căpșuni, s. m. Plantă erbacee târâtoare din familia rozaceelor, cu frunze trifoliate și cu flori mici albe, cultivată pentru fructele ei comestibile. (Fragaria moschata). – Din căpșună (derivat regresiv). (Sursa: DEX '98 )

CĂPȘÚNĂ, căpșuni, s. f. Fruct fals al căpșunului, format din îngroșarea receptaculului floral în care sunt îngropate fructele propriu-zise, asemănător cu fraga, dar mai mare ca aceasta, de culoare roșie, cărnos, parfumat și gustos. – Probabil din căpușă (înv. „căpșună”) + suf. -une (lat. < -onem). (Sursa: DEX '98 )

CĂPȘÚN ~i m. Plantă erbacee târâtoare cu frunze trifoliate, cu flori albe și cu fructul mustos, dulce și parfumat. /Din căpșună (Sursa: NODEX )

CĂPȘÚN, căpșuni, s. m. Plantă erbacee târâtoare care se cultivă pentru fructele ei comestibile (Fragaria elatior). – Din căpșună. (Sursa: DLRM )

CĂPȘÚNĂ, căpșuni, s. f. Fruct asemănător cu fraga, dar mai mare ca aceasta, de culoare roșie, cărnos și parfumat. – Din cap + suf. -uș-ună. (Sursa: DLRM )

CĂPȘÚN s. (BOT.; Fragaria moschata) (reg.) frag. (Sursa: Sinonime )

CĂPȘÚNĂ, căpșuni [din DER, la art. cap (1396)]: cap (-pete), s. n. [...] < Lat. *capum, forma vulgară de la caput [...]. De aceeași proveniență trebuie să fie și căpușe, s. f. [...]. Der. căpușí (var. încăpușá), vb. (a înmuguri); căpúșnic, s. m. (frăguță, Cirsium oleraceum); căpșúnă, s. f. (fruct, Fragaria elatior, Fragaria collina). Der. acestui ultim cuvânt nu lasă nici o îndoială (cf. alb. și mr. căpușă „căpușă” și „fragă”); pentru suf. Pușcariu, Dacor., I, 593, propune -ună, care nu este curent în rom. (cf. REW 1668). Probabil trebuie plecat de la *căpușun, cu suf. -un, cf. gărgăun, și cu sing. refăcut pe baza pl. Der. căpșunícă, s. f. (frăguță; specie de plantă); căpșuníu, adj. (culoarea căpșunii). [...] (Sursa: DER )

căpșún (plantă) s. m., pl. căpșúni (Sursa: Ortografic )

căpșún m. (d. căpșună). Plantă care face căpșune (fragaria elatior). – În est și căpușún. În vest căpșun înseamnă și „căpșună”. (Sursa: Scriban )