CĂRNOSÍ, cărnosesc, vb. IV. Tranz. A îndepărta resturile de carne de pe dosul unei piei, înainte de tăbăcărie. [Var.: cârnosí vb. IV] – Din cărnos. (Sursa: DEX '98 )
CĂRNOSÍ, cărnosesc, vb. IV. Tranz. A îndepărta resturile de carne de pe dosul unei piei, înainte de tăbăcărie. – Din carne. (Sursa: DLRM )
CĂRNOSÍ vb. v. descărna. (Sursa: Sinonime )
cărnosí/cârnosí (ind. piel.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cărnosésc/cârnosésc, imperf. 3 sg. cărnoseá/cârnoseá; conj. prez. 3 sg. și pl. cărnoseáscă/cârnoseáscă (Sursa: Ortografic )
cărnosésc v. tr. (d. carne). Rar. Jupoĭ, curăț de carne, sfîrtic. Refl. Mă hîrjonesc. (Sursa: Scriban )
cîrnosésc v. tr. (d. carne). Est. Ĭaŭ carnea (de pe o pele [!] răzuind-o). Sfîșiĭ, mănînc carnea de pe (ca lupu oile). Pișc, cĭupesc în glumă. Și cărn-. (Sursa: Scriban )
Declinări/Conjugări
cărnosi   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) cărnosi cărnosire cărnosit cărnosind singular plural
cărnosește cărnosiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) cărnosesc (să) cărnosesc cărnoseam cărnosii cărnosisem
a II-a (tu) cărnosești (să) cărnosești cărnoseai cărnosiși cărnosiseși
a III-a (el, ea) cărnosește (să) cărnosească cărnosea cărnosi cărnosise
plural I (noi) cărnosim (să) cărnosim cărnoseam cărnosirăm cărnosiserăm, cărnosisem*
a II-a (voi) cărnosiți (să) cărnosiți cărnoseați cărnosirăți cărnosiserăți, cărnosiseți*
a III-a (ei, ele) cărnosesc (să) cărnosească cărnoseau cărnosiră cărnosiseră
* Formă nerecomandată