|
CĂRNOSÍRE, cărnosiri, s. f. Acțiunea de a cărnosi și rezultatul ei. – V. cărnosi. (Sursa: DEX '98 )
CĂRNOSÍRE, cărnosiri, s. f. Acțiunea de a cărnosi și rezultatul ei. (Sursa: DLRM )
CĂRNOSÍRE s. v. descărnare. (Sursa: Sinonime )
cărnosíre s. f., g.-d. art. cărnosírii; pl. cărnosíri (Sursa: Ortografic )
| cărnosi verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | | (a) cărnosi | cărnosire | cărnosit | cărnosind | singular | plural | | cărnosește | cărnosiți | | | numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | | singular | I (eu) | cărnosesc | (să) cărnosesc | cărnoseam | cărnosii | cărnosisem | | a II-a (tu) | cărnosești | (să) cărnosești | cărnoseai | cărnosiși | cărnosiseși | | a III-a (el, ea) | cărnosește | (să) cărnosească | cărnosea | cărnosi | cărnosise | | plural | I (noi) | cărnosim | (să) cărnosim | cărnoseam | cărnosirăm | cărnosiserăm, cărnosisem* | | a II-a (voi) | cărnosiți | (să) cărnosiți | cărnoseați | cărnosirăți | cărnosiserăți, cărnosiseți* | | a III-a (ei, ele) | cărnosesc | (să) cărnosească | cărnoseau | cărnosiră | cărnosiseră | * Formă nerecomandată | cărnosire substantiv feminin | nearticulat | articulat | | nominativ-acuzativ | singular | cărnosire | cărnosirea | | plural | cărnosiri | cărnosirile | | genitiv-dativ | singular | cărnosiri | cărnosirii | | plural | cărnosiri | cărnosirilor | | vocativ | singular | cărnosire, cărnosireo | | plural | cărnosirilor | |