« Back
CĂRĂMIZÍ, cărămizesc, vb. IV. Refl. (Rar) A deveni cărămiziu. – Din cărămidă. (Sursa: DEX '98 )
cărămizí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cărămizésc (Sursa: Ortografic )
Declinări/Conjugări
cărămidă   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cărămidă cărămida
plural cărămizi cărămizile
genitiv-dativ singular cărămizi cărămizii
plural cărămizi cărămizilor
vocativ singular cărămidă, cărămido
plural cărămizilor

cărămizi   verb infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) cărămizi cărămizire cărămizit cărămizind singular plural
cărămizește cărămiziți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) cărămizesc (să) cărămizesc cărămizeam cărămizii cărămizisem
a II-a (tu) cărămizești (să) cărămizești cărămizeai cărămiziși cărămiziseși
a III-a (el, ea) cărămizește (să) cărămizească cărămizea cărămizi cărămizise
plural I (noi) cărămizim (să) cărămizim cărămizeam cărămizirăm cărămiziserăm, cărămizisem*
a II-a (voi) cărămiziți (să) cărămiziți cărămizeați cărămizirăți cărămiziserăți, cărămiziseți*
a III-a (ei, ele) cărămizesc (să) cărămizească cărămizeau cărămiziră cărămiziseră
* Formă nerecomandată