CĂRĂMÍDĂ, cărămizi, s. f. Material de construcție artificial, având forma unei piese prismatice, obținut dintr-un amestec de argilă, nisip și apă sau din alte materiale (beton, zgură de furnal etc.), uscat la soare sau ars în cuptor. ◊ Cărămidă refractară = cărămidă confecționată dintr-un material cu temperatură de topire foarte înaltă, folosită la zidirea focarelor cuptoarelor metalurgice. – Din ngr. keramídi. (Sursa: DEX '98 )

CĂRĂMIZÍ, cărămizesc, vb. IV. Refl. (Rar) A deveni cărămiziu. – Din cărămidă. (Sursa: DEX '98 )

CĂRĂMIZÍU, -ÍE, cărămizii, adj. De culoarea cărămizii; roșiatic. – Cărămidă + suf. -iu. (Sursa: DEX '98 )

CĂRĂMÍDĂ ~zi f. Material de construcție de forma unui paralelipiped, obținut prin arderea argilei. [G.-D. cărămizii] /<ngr. keramidi (Sursa: NODEX )

CĂRĂMIZÍU ~e (~i) Care are culoarea cărămizii; roșiatic. /cărămida + suf. ~iu (Sursa: NODEX )

CĂRĂMÍDĂ, cărămizi, s. f. Material de construcție format dintr-un amestec de argilă și apă, uscat la soare sau ars în cuptor. – Ngr. keramída. (Sursa: DLRM )

CĂRĂMIZÍU, -ÍE, cărămizii, adj. Roșiatic (ca și cărămida). – Din cărămizi (pl. lui cărămidă) + suf. -iu. (Sursa: DLRM )

CĂRĂMÍDĂ s. (Transilv. și Maram.) teglă. (Sursa: Sinonime )

CĂRĂMIZÍU adj. v. roșcat. (Sursa: Sinonime )

cărămídă (cărămízi), s. f. – Material de construcții de formă prismatică. – Mr. k’irămidă, megl. chirămidă. Ngr. ϰεραμίδα (Roesler 571; Murnu 11; REW 1822; Sandfeld, Linguistique, 18); cf. ngr. ϰεραμίδι, sl., bg. keramida, tc. keremit, calabr. ceramida. Der. cărămidar, s. m. (persoană care fabrică sau vinde cărămizi); cărămidărie, s. f. (fabrică de cărămizi); cărămiziu, adj. (roșiatic). (Sursa: DER )

cărămídă s. f., g.-d. art. cărămízii; pl. cărămízi (Sursa: Ortografic )

cărămizí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cărămizésc (Sursa: Ortografic )

cărămizíu adj. m., f. cărămizíe; pl. m. și f. cărămizíi (Sursa: Ortografic )

cărămídă f., pl. zĭ (ngr. keramida. V. ceramic). Bucată de lut frămîntat cu apă. redus în formă de paralelipiped, ars pînă se face roș și care, lipit cu ciment, formează zidu. Cantitate de cărămizĭ: a cumpăra cărămidă. Cheglă (Trans.). Bilețel care se vinde celor ce vor să contribuĭe la cumpărat cărămizĭ reale p. a clădi o școală ș. a. V. țiglă. (Sursa: Scriban )

cărămizíu, -íe adj. (d. cărămidă). De coloarea [!] cărămiziĭ, cam roș arămiŭ. V. profir. (Sursa: Scriban )

CĂRĂMIDĂ (‹ ngr.) s. f. Material de construcție artificial, avînd formă prismatică, obținut dintr-o pastă de argilă, nisip amestecate cu apă sau din alte materiale (beton, zgură de furnal etc.) prin presare, fasonare, uscare și, de regulă, ardere; este folosită, în general, la executarea zidăriilor. ♦ C. refractară = c. confecționată dintr-un material cu temperatură de topire foarte înaltă, folosită la zidirea focarelor, a cuptoarelor metalurgice etc.; se produc c.r. silicoase (c. silică sau c. dinas), silico-aluminoase, corindonice, cromitice, megneziene etc. (Sursa: DE )