CÁDĂ, căzi, s. f. 1. Vas mare pentru îmbăiat; baie1, vană (1). 2. Recipient mare, deschis, din lemn, din metal, din beton etc.; în care se introduc lichidele folosite în diverse operații tehnologice. 3. Vas mare din doage, întrebuințat la prepararea vinului, a rachiului etc.; zăcătoare. – Din sl. kadĩ. (Sursa: DEX '98 )

CÁDĂ căzi f. 1) Vas mare pentru îmbăiat; baie. 2) Vas mare din doage, în formă de trunchi de con, în care se strivesc strugurii și se lasă să fermenteze. 3) Recipient mare, deschis (din lemn, metal, beton etc.) pentru lichide, folosit în diverse operații tehnologice. [G.-D. căzii] /<sl. kadi (Sursa: NODEX )

CÁDĂ, căzi, s. f. 1. Vas mare pentru îmbăiat. Vas mare în care se introduc lichidele folosite în diverse operații industriale. 2. Vas mare din doage, întrebuințat mai ales la vie; zăcătoare. – Slav (v. sl. kadĩ). (Sursa: DLRM )

CÁDĂ s. 1. baie, vană, (înv. și pop.) scăldătoare, (înv. și reg.) scăldătură, (Mold., Bucov. și Transilv.) feredeu, (Transilv., Ban. și Mold.) scaldă, (prin Transilv.) șiroadă. (A intrat în ~ să se îmbăieze.) 2. v. zăcătoare. (Sursa: Sinonime )

cádă (cắzi), s. f. – Vană, vas mare. – Mr. cadă. Lat. cada, cadus din gr. ϰάδον (Densusianu, Hlr., 13; Pușcariu 250; REW 1456; cf. Diculescu, Elementele, 467), cf. alb. kadë, arag. cado(llo), sp. cadozo. Poate să fi intrat în rom. pe diverse căi, căci cuvîntul gr. a dat și sl. kadĭ (› bg., sb., cr. kada, mag. kád). Din bg., după Conev 63 (cf. Miklosich, Lexicon, 279). (Sursa: DER )

cádă s. f., g.-d. art. căzii; pl. căzi (Sursa: Ortografic )

cádă f., pl. căzĭ (vsl. rus. kadĭ, cadă, bg. sîrb. kada, d. mgr. kádion, vgr. kádos, d. ebr. kad; lat. cădus, pop. căda; alb. kade, ung. kád). Putină mare de pus strugurĭ, must ș. a. Baĭe (vas de doage saŭ de zinc în care te scalzĭ): a face baĭe de cadă (în Munt. de putină) saŭ de abur. (Sursa: Scriban )