|
DARAVÉLĂ s. f. v. daraveră. (Sursa: DEX '98 )
| daravelă (pl. -e) substantiv feminin | nearticulat | articulat | | nominativ-acuzativ | singular | daravelă | daravela | | plural | daravele | daravelele | | genitiv-dativ | singular | daravele | daravelei | | plural | daravele | daravelelor | | vocativ | singular | daravelă, daravelo | | plural | daravelelor | | daravelă (pl. -i) substantiv feminin | nearticulat | articulat | | nominativ-acuzativ | singular | daravelă | daravela | | plural | daraveli | daravelile | | genitiv-dativ | singular | daraveli | daravelii | | plural | daraveli | daravelilor | | vocativ | singular | daravelă, daravelo | | plural | daravelilor |
|